E-atata marmura deasupra,
Atata alb si-atata puritate
Tu te-ai inchis la tine in cetate,
Lasandu-ne, in urma ta, doar umbra...
Tot caut de un an chei potrivite,
Sa pot patrunde taina din mormant
Ma doare, dar nu scot nici un cuvant,
Caci usa, an de an, nu se deschide...
Stau in genunchi pe marmura pustie,
Plang si ma rog si-mi cer mereu iertare,
Tacerea de sub marmura ma doare,
Gandul de-a cobori la tine, ma imbie.
E liniste in cimitir, iar printe cruci
Privisc cum trist si soarele apune,
Nu-mi mai gasesc nici rostul azi in lume
Caci ne-ai lasat in casa ca doi cuci...
Plec iarasi lacrimand de langa tine
Nici azi la intrebari nu mi-ai raspuns
De dor, de jale sufletu-i rapus
Si-astept sa ma intorc la tine, maine!