Faceți căutări pe acest blog

luni, 4 aprilie 2011

Se spune ca amintirile sunt de aur,poate ca este adevarat.
Eu nu am vrut niciodata o amintire,
Daca iubirea mea ar fi putut sa te salveze, tu niciodata nu ai fi murit.
In viata te-am iubit, in moarte te iubesc inca, In inima mea ocupi un loc pe care nimeni niciodata nu il va mai umple, 
Daca lacrimile mele ar putea construi o scara si durerea ar face un culoar,
As merge pana la cer si te-as aduce inapoi, 
Lantul nostru de familie este rupt,si nimic nu va mai fi la fel,
Dar, asa cum Dumnezeu ne cheama unul cate unul, lantul se va reface la loc.

Un comentariu:

Anonim spunea...

Acum un an pe vreme asta asteptam vesti. Vesti bune. Bianca fusese operata si asteptam sa-mi spui ca totul e bine. Gandurile rele le alungam, incercam sa le ignor, pentru ca le cunosteam, ma bantuisera si cand am trecut noi prin asta.
Acum, dupa un an, plang din nou cum am tot plans cand m-am gandit la tine...la voi. Ce sa-ti spun? Cum sa-ti spun? Ma rog si ma voi ruga pentru voi sa fiti tari, sa aveti putere. Bianca traieste vesnic, in inimile celor dragi. A fost doar un inger...este un inger. Iti vine sa crezi? A trecut un an...