"M-am nascut,prin cezariana, pe data de 31 iulie 2009,facandu-i mamei si tatalui meu cel mai frumos cadou,de ziua lor de nastere ,mama este pe 1 aug iar tata pe 2 aug,am avut 3200g si eram un copil foarte frumos,semanand cu fratele meu mai mare de doi ani si jumatate.Mama gandindu-se cu bucurie ca peste cativa ani oamenii o sa ne confunde cand diferenta de varsta nu-o sa se mai observe atat de mult.Chiar daca am avut o infasurare de cordon ombilical am tipat imediat ce d-l dr.m-a scapat de el si tot intr-un tipat am tinut-o pana in salonul de nou nascuti unde am fost consultat si spalat.Acolo d-nei dr.neonatolog i s-a parut ca totusi am ceva la plamani ca nu as respira bn si s-a hotarat sa ma intubeze.A doua zi cand mama a putut sa se dea jos din pat pe la orele 17,dupa amiaza, a venit sa ma vada,doctorita de garda a linistit-o,cand m-a vazut ca sunt intubat, si i-a spus ca nu-i decat o dispnee tranzitorie ,adica putin lichid amniotic in plamani , care a ramas,o usoara afectiune intalnita mai ales la cei care se nasc prin cezariana,dar cu monitotizare si aparatura de care dispun ma voi face bn in 2-3 zile ,sa stea linistita ca nu e nici o problema.Mai linistita putin mama a stat cu mn ceva timp mi-a facut poze si m-a mangaiat pe manuta sppunandu-mi cat de mult ma iubeste si ca deabia asteapta sa ma tina in brate.A plecat de langa mn cu inima stransa totusi si cu promisiunea ca va reveni la orele 22 sa vb cu d-na dr pentru a-i citi niste analize pe care mi le-ar fi facut dupa-amiaza.Revenind seara mama nu a gasit-o pe dr.lipsea a asteptat-o aproape o ora pana s-a indurat o asistenta sa-i spuna ca nu poate sa vb cu ea ca e jos in camera se garda.<Ce facea acolo?Cand pacientii ei erau aici?>Nu s-a putut abtine ,mama sa nu se intrebe...A intrebat-o pe asistenta care a binevoit sa apara dupa vreo 30 minute si care i spusese ca ea raspunde de salonul de terapie intensiva,cum ma simt si cum au iesit analizele mele <E echilibrat doamna,dar mai bn vb maine dimineata cu d-na dr.acm nu o gasiti..>Putin confuza si nemultumita de raspuns dar neputand face nmc altceva mama a mai ramas iar cu mn dar fiindu-i si ei foarte rau si simtindu-se slabita a fosr nevoita sa plece de langa mn.Inainte de culcare mama s-a rugat la Dumnezeu:<Doamne ai grija de baiatul meu, fa-l bn cat mai repede intareste-i trupul si sufletul si fa-l bine sa putem pleca acasa.>si cu rugaciunea asta in gand atipi....si a visat ...o lumina alba frumoasa,puternica si linistititoare,care cobora asupra mea si doua fasii de lumina,ca doua maini desprinzadu-de si ridicandu-ma,si invaluindu-ma,ma simteam atat de bn nu ma mai durea nmc,si zambeam.Si ma ridica tot mai sus...Am auzit-o pe mama strigand <Doamne te-am rugat sa mi-l faci bn nu sa mi-l iei,pune-l inapoi te rog..>Dar nu m-am mai intors...Am plecat definitiv in lumina...Mama s-a trezit si stia sigur ca s-a intamplat ceva cu mn.Nu a mai durat mult si au chemat-o la terapie mie imi faceau resuscitare si d-na dr.ii spunea mamei ca de fapt nu sunt plamanii ci ii cedeaza cordul si nu stie de ce,se vedea ca e disperata dar mama stia ca eram mort de mult de cand m-a visat..s-a apropiat de mn m-a privit plangand m-a mangaiat si a avut puterea sa-i spina doctoritei sa nu ma mai chinuie sa ma lase in pace..Au incetat toate manevrele ..Doctora se scuza si isi framanta mainile ..A venit si tata si si-a luat ramas bun de la mn si atunci m-au deconectat de la aparate...De atunci nu mai e nmc decat jale..lacrimi si tristete..."
Iarta-ma puiule,ca nu am putut sa fac nmc nu Dumnezeu e de vina,stiu ca acl unde esti e atat de bn dar mai vino pe la noi si alinta-ne si mangaie-ne ca tare ne e greu.
Dragelor mamici,dragi tatici e cumplit sa-ti ingropi copii,intotdeauna voi fi cu o parte din inima mea dincolo pana soarta si Dumnezeu se vor indura de mn si ma va lua la El.Stiu ca e bine ,stiu ca Dumnezeu mi l-a luat pentru ca nu mai avea in ce sa traiasca aici era prea bolnav ,dar a fost o neglijenta medicala iar ce-am vazut in seara dinaintea mortii ingerasului meu m-a ingrozit ,cata nepasare ,cata nesimtire .Autopsia a fost ca o lovitura puternica de te lasa fara suflare ..credeam ca a avut o malformatie congenitala...cand colo "condensare pulmonara bilaterala,cu insuficienta respiratorie acuta si bineanteles hipoxie cerebrala marcata"Nu e un diagnostic din care se moare asa mi-a spus ginecologul.Iar eu sunt sigura dar fara dovezi ca nu a fost monitorizat si supravegheat cum trebuie.Cu o doctora care seara cand am fost eu nu a aparut o ora, cine stie de cand era plecata si cand a venit dupa ce am plecat eu ,si care atunci cand il resuscita nu stia sigur ce i-a cedat plamanii sau cordul ...Il jelesc si ma revolta cum unii oameni de care depindem in viata sunt si se poarta ca niste animale...cum se pot privi in oglinda in fiecare zi?
Acum cand revad tot in minte imi dau seama ca doctora era foarte panicata si incerca sa-si caute diferite scuze"medicale"
Ne cautam alinarea in cei doi copii pecare ii avem ancuta de 12 ani ,si alex de 2 ani si sase luni dar deocamdata mai plangem pe ascuns de ei,si ne imbarbatam si eu si sotul meu ,unul pe celalalt.L-am adus acasa si l-am ingropat si am alinarea ca am la ce mormant sa ma duc si sa-mi vars lacrimile si sa-mi strig durerea.numar si eu ca si voi zilele ,saptamanile,lunile si anii.Stiu ca niciodata nmc nu va mai fi la fel .
A murit de ziua tatalui lui pe 2 august 2009 nu a trait decat doua zile , amara si cruda aniversare si totusi cel mai frumos cadou pe care nu l-am putut face vreo data amandoi.
Am dorit mult sa-l luam acasa si sa-l ingropam cum se cuvine...m-a durut ca nu am putut sa-i facem o slujba de inmormantare cu preot, cu cateva rugaciuni ,era bineanteles nebotezat si in dogma noastra religioasa nu se fac astfel de slujbe pentru ca ei sunt deja ingeri ...asa ne-a spus preotul.L-a luat tatal lui pe 4 august de la morga dupa ce a dat spaga sa-i faca o data autopsia..M-a sunat pe la pranz si cu glasul inecat in lacrimi a spus "mami, vin cu ingerasul nostru acasa...pregateste-te scumpo!"Am inchis si am inceput sa plang si sa ma rog sa-l tina Dumnezeu pe sotul meu sa-l aduca intreg acasa sa nu i se intample ceva pe drum ...a sosit ..Doamne ce durere ,l-am jelit ,l-am mangaiat ..nu l-am putut tine in brate deloc si asta imi sfasia si mai tare sufletul dar intr-un fel m-am bucurat ca l-am adus acasa ,ca am unde sa-l plang in fiecare zi si sa-i duc flori ...Iubitul mamii,puiul meu ,mi-e asa de dor de tine ,vreau sa tin in brate ,sa te spal ,sa te adorm,sa-ti dau sa mananci.Toata perioada de recuperare fizica trecea mai repede daca erai tu nu mai simteam atata durere,iubitul meu ,fara tine ne e casa pustie si pamantul gol, mai vino pe la noi sa ne alinti ...surioara ta te astepta atat de mult ,te iubeste chiar daca nu te-a vazut deloc ,iar fratiorul tau ma intreaba daca mai esti la mn in burtica si unde te-ai dus..Te vom iubi toata viata noastra ..ce sa facem cu atata durere infinita,cui sa o dam pe un strop de alinare?
Iarta-ma puiule,ca nu am putut sa fac nmc nu Dumnezeu e de vina,stiu ca acl unde esti e atat de bn dar mai vino pe la noi si alinta-ne si mangaie-ne ca tare ne e greu.
Dragelor mamici,dragi tatici e cumplit sa-ti ingropi copii,intotdeauna voi fi cu o parte din inima mea dincolo pana soarta si Dumnezeu se vor indura de mn si ma va lua la El.Stiu ca e bine ,stiu ca Dumnezeu mi l-a luat pentru ca nu mai avea in ce sa traiasca aici era prea bolnav ,dar a fost o neglijenta medicala iar ce-am vazut in seara dinaintea mortii ingerasului meu m-a ingrozit ,cata nepasare ,cata nesimtire .Autopsia a fost ca o lovitura puternica de te lasa fara suflare ..credeam ca a avut o malformatie congenitala...cand colo "condensare pulmonara bilaterala,cu insuficienta respiratorie acuta si bineanteles hipoxie cerebrala marcata"Nu e un diagnostic din care se moare asa mi-a spus ginecologul.Iar eu sunt sigura dar fara dovezi ca nu a fost monitorizat si supravegheat cum trebuie.Cu o doctora care seara cand am fost eu nu a aparut o ora, cine stie de cand era plecata si cand a venit dupa ce am plecat eu ,si care atunci cand il resuscita nu stia sigur ce i-a cedat plamanii sau cordul ...Il jelesc si ma revolta cum unii oameni de care depindem in viata sunt si se poarta ca niste animale...cum se pot privi in oglinda in fiecare zi?
Acum cand revad tot in minte imi dau seama ca doctora era foarte panicata si incerca sa-si caute diferite scuze"medicale"
Ne cautam alinarea in cei doi copii pecare ii avem ancuta de 12 ani ,si alex de 2 ani si sase luni dar deocamdata mai plangem pe ascuns de ei,si ne imbarbatam si eu si sotul meu ,unul pe celalalt.L-am adus acasa si l-am ingropat si am alinarea ca am la ce mormant sa ma duc si sa-mi vars lacrimile si sa-mi strig durerea.numar si eu ca si voi zilele ,saptamanile,lunile si anii.Stiu ca niciodata nmc nu va mai fi la fel .
A murit de ziua tatalui lui pe 2 august 2009 nu a trait decat doua zile , amara si cruda aniversare si totusi cel mai frumos cadou pe care nu l-am putut face vreo data amandoi.
Am dorit mult sa-l luam acasa si sa-l ingropam cum se cuvine...m-a durut ca nu am putut sa-i facem o slujba de inmormantare cu preot, cu cateva rugaciuni ,era bineanteles nebotezat si in dogma noastra religioasa nu se fac astfel de slujbe pentru ca ei sunt deja ingeri ...asa ne-a spus preotul.L-a luat tatal lui pe 4 august de la morga dupa ce a dat spaga sa-i faca o data autopsia..M-a sunat pe la pranz si cu glasul inecat in lacrimi a spus "mami, vin cu ingerasul nostru acasa...pregateste-te scumpo!"Am inchis si am inceput sa plang si sa ma rog sa-l tina Dumnezeu pe sotul meu sa-l aduca intreg acasa sa nu i se intample ceva pe drum ...a sosit ..Doamne ce durere ,l-am jelit ,l-am mangaiat ..nu l-am putut tine in brate deloc si asta imi sfasia si mai tare sufletul dar intr-un fel m-am bucurat ca l-am adus acasa ,ca am unde sa-l plang in fiecare zi si sa-i duc flori ...Iubitul mamii,puiul meu ,mi-e asa de dor de tine ,vreau sa tin in brate ,sa te spal ,sa te adorm,sa-ti dau sa mananci.Toata perioada de recuperare fizica trecea mai repede daca erai tu nu mai simteam atata durere,iubitul meu ,fara tine ne e casa pustie si pamantul gol, mai vino pe la noi sa ne alinti ...surioara ta te astepta atat de mult ,te iubeste chiar daca nu te-a vazut deloc ,iar fratiorul tau ma intreaba daca mai esti la mn in burtica si unde te-ai dus..Te vom iubi toata viata noastra ..ce sa facem cu atata durere infinita,cui sa o dam pe un strop de alinare?
