Retraiesc acele clipe de cosmar de fiecare data cand citesc sau ma gandesc cum s-a intamplat tot. O vad intinsa pe patul de la terapie intensiva, plina de tuburi, moarta, cum o strigam sa nu ne faca asa ceva. Cui ii mai cumpara tati ponei roz?! Pe cine mai cearta tati cand va fi mare ca a intarziat? Mami trezeste-te, trebuie sa mergem acasa sa incepem sa mancam pentru prima data, in scaunul tau nou din bucatarie. Cu cine se mai duce strabunica in curte la tara la gaini? Trebuia sa trageti gainile de coada amandoua...Cui ii mai spune tataie poezi? Asa mica ii spunea acelasi poezi pe care mi le spunea mie pana o adormea...
La inmormantare tata i-a spus o poezie facuta de el, cum doctorii au bagat-o in pamant si strabunicul ei i-a dat bani sa-si ia bomboane acolo langa ingeri....pentru ca asta sper ca este acum un inger.
Am visat-o de trei ori de la inmormantare, statea in fund pentru prima data...m-am trezit plangand de bucurie ca o vad si ca sta in fund...dar era un vis, nu era langa mine, nu era in pat langa noi....am visat-o apoi ca incepuse sa manance....m-am trezit plangand de bucurie ca o vad si ca a inceput sa manance pentru prima data...dar era un vis, nu era langa mine, nu era in pat langa noi....azi-nopate am visat-o ca mergea in picioare, era imbracata intr-o rochita roza cu strampi si pantofei albi, era blondina, parul ii crescuse, avea aceasi ochii mari si curiosi...bunica ei o striga...iepurasule, unde te duci?!..........m-am trezit plangand de bucurie ca o vad si ca merge...dar era un vis, nu era langa mine, nu era langa noi..............numai e si nu stim de ce.....
6 comentarii:
o adevarata tragedie.....
Imi pare sincer rau ... cuvintele sunt de prisos ... eu stiu povestea voastra de pe copilul.ro ... fetita voastra era mai mare cu 25 de zile decat fetita mea ... sunt sigura ca acum in cer se joaca impreuna fericite si ne vegheaza.
chiar daca am ramas cu gemenii din tripleti tot ma mai gandesc la celalalt baiat,eu nu l-am vazut nici cum arata ,nu m-au chemat nici la inmormantare,nu am la ce chip anume sa ma gandesc,e greu pt.oricine e mama
claudia sunt in aceasi situatie ca si tine..sau aproape.
din 4 copilasi am ramas cu 1.2 au fost redusi la 12 saptamani iar pe unul , pe fetita, pe stefania am ingropat-o.nici eu nu stiu cum arat.stiu doar a doar ca e ingrozitor de dureros sa-ti ingropi copilul..
Alexandra,
Te-am cunoscut la spital. Eram internata cu baietelul meu, iar tu venisei sa imparti pentru fetita ta. Imi aduc aminte cum s-a terminat vizita ta.
In acelasi salon, erau mamici cu sufletul plans: mamica lui Costin, mamica Sarei, mamica lui Marian (sper sa-mi aduc aminte bine numele copilasilor).
Ai mare dreptate in legatura cu spitalul. Din fericire, de baietelul meu, tot cadrul medical a avut grija si nimeni nu a vrut sa primeasca bani.
Nu stiu ce sa-ti spun.
As vrea sa te linistesc cumva, dar stiu ca nu am cum. Sa-ti pun ca Biancuta e la Doamne Doamne si ca acolo totul e bine. De asta sunt sigura.
Imi pare atat de rau...
Iti doresc liniste in suflet, desi e greu...
Linistea nu ne lasa altii sa ne-o gasim...Din ce in ce mai multi copii sunt ingerasi...Bianca...Sara...Marinica...ce vina au ei?!
Trimiteți un comentariu