Un semn oare?!

Astazi Bianca noastra ar fi facut 9 luni...poate acum ne bucuram de primii ei pasi, de primele ei vorbe...nu vom mai afla asta niciodata, din pacate.....
Am fost la cimitir, cum facem de fiecare data duminica, sa ii aprindem lumanari si sa vorbim cu ea, sa ne plangem durerea si dorul acolo si sa ii spunem cat apreciem ca am avut-o macar 6 luni langa noi...6 luni superbe, in care Dumnezeu ne-a dat cel mai super copil.....
Ciudat a fost ca fiind la mormant, am auzit o voce de pisica ....plangea, de frig si foame..mi-am intors capul in directia de unde se auzea, era exact la inceputul aleei catre Bianca....apoi a tacut...cand sa iesim din cimitir, pisicuta a venit inpre noi si nu s-a mai dezlipt de noi...a traversat strada cu noi si s-a bagat sub masina....numai cand i-am zis sotului sa o luam si el a zis da, a vrut sa iasa de sub masina...
Acum e acasa, mama socra zice ca era cam trei luni....exact cat este de cand Bianca este ingeras....se comporta prin casa ca si cand e aici din totdeauna si nu suporta sa stea singura nici macar o clipa.....A, si e fetita! Deci?! Un semn oare?! Bianca ne-a trimis un suflet sa ne aline?
Am hotarat sa ii spunem LUMA, de la luminite si lumina....