Mama lui Mihai, dna Dorina Linca ne transmite...


 ''Cand Dumnezeu cheama copiii mici pentru a locui  cu El acolo sus,  
   Noi muritorii ne intrebam daca dragostea lui pentru noi este reala, 
   Pentru ca nici o durere nu se compara cu moartea unui copil mic, 
   Poate ca Dumnezeu ii cheama la aceasta varsta, 
  Pentru ca ii plac boboci de trandafir inainte de deveni infloriti, 
  Dumnezeu stie cata nevoie avem noi de ei, astfel incat El ia cativa
  Sa faca Cerul mai frumos pentru a-l putea privi,
  Cred ca acest lucru este dificil, si noi ar trebui sa incercam,  
  Sa spunem ''la revedere'', pentru ca atunci cand un copil pleaca,
  Noi care suntem lasate in urma, trebuie sa realizam    
  Ca Dumnezeu ii iubeste pe copii.....
  Ingerii sunt greu de gasit''


asa ne plangem durerea si ne cautam alinararea...pentru ca cei care ne-au facut sa ajungem aici nu vor sa-si asume responsabilitatea .....

Se pare ca orice intentie buna e pedepsita in tara noastra...

Am fost duminica, 26.12 in salonul unde Bianca a murit...am fost sa ii aprind acolo o lumanare si sa impart la copii din salon cate ceva...mere, banane, mandarine, iaurturi, servetele umede, cate ceva de-ale gurii pentru mame....am incercat din toata fiinta sa imi stapanesc lacrimile, mi se rupea inima cand vedeam copii aceia acolo si ma gandeam la Bianca mea...simteam ca lesin si totusi mergeam si duceam la paturi pachetele....am zis sa nu ma duc intr-o zi in care nu se accepta vizitele sau la o ora cand nu am voie in spital si totusi....am fost invitata sa parasesc salonul da catre doctorul de garda pe motiv ca nu sunt apartinator...
Domnule doctor Talianu, din respect pentru mame, nu mi-am permis sa comentez acest aspect atunci si acolo, dar ati incalcat prin aceasta regulamentul de oridine interioara al spitalului si mai mult, ati creat o presiune inutila asupra pacineilor din salon...
Pentru ce?! Va este frica ca voi demasca nenorocirile pe care le faceti cu totii in acel spital? Se pare ca si daca omul vine cu intentii crestinesti, dvoastra, cadrele medicale ma vedeti ca si baubaul....nu domnilor, dvoastra sunteti baubaul, din cauza neglijentei comune copilul meu este la cimitir iar dvoastra ciocniti acum paharul de sampanie cu familiile dvoastra....din banii stransi din nenorocirea noastra!!!
Sa va fie rusine ca nu aveti inima si ca primeaza interesul personal in fata acestor copii nevinovati! Nu uitati ca exista Dumnezeu si nimeni, dar nimeni nu este mai presus de El, chiar daca va numiti Ciurea, Iliescu, Rizea, Ghoerghita, Talianu, Tascu....
Poate in pauza de cafea veti lectura regulamnetul si veti fii informat pentru o data ulterioara!
CAPITOLUL VIII
Accesul in unitate
Art.30 Accesul în unitate se realizează astfel :
-pe bază de legitimaţie, pentru personalul propriu;
-pentru personalul din afara unităţii venit în interes de serviciu pe baza buletinului de identitate sau a legitimaţiei de serviciu ;
-pentru studenţi, pe baza legitimaţiei de student ;
-pentru vizitatorii bolnavilor, în baza unui program bine stabilit, iar în afara programului prevăzut pentru vizitarea acestora, pe baza biletului de liber acces, eliberat de şeful de secţie.
- pentru reprezentanţii presei, numai cu acordul managerului spitalului care va nominaliza în mod explicit locurile în care se poate filma sau persoanele cărora li se pot lua interviuri, cu respectarea drepturilor pacienţilor la intimitate. Pentru aceasta, anterior, reprezentaţii mass-media vor face demersuri scrise sau verbale în vederea obţinerii acordului de principiu. In vederea desfăşurării fluente a acestei activităţi, managerul spitalului va nominaliza un reprezentant al spitalului care va fi desemnat ca purtător de cuvânt al instituţiei

Craciunul...

Astazi este Craciunul, zi de bucurii pentru copii, zi de sarbatoare pentru noi....
Se spune ca astazi vin ingerii pe pamant sa ne vesteasca nasterea lui Iisus..pentru mine ingerasul meu a venit, a venit sa-mi arate cum se joaca ea cu jucariile aduse de Mos...am visat-o ca statea in fund, era imbracata in roz si era vesela, intindea mainile dupa toate jucariile, le lua in manute si se juca cu ele...

Acum ne-am intors de la cimitir...am fost la Bianca, m-am dus sa vad daca e asa ca in visul meu, ea se joaca cu jucariile...nu e asa! E acolo sub pamantul acela rece, intre multi altii care sunt langa Dumnezeu! Nu o mai pot aduce langa mine sa ne jucam impreuna, sa il asteptam pe tati sa vina de la munca, sa iesim la cumparaturi impreuna...numai pot decat acum sa plang, sa o rog pe Maica Domnului sa aiba grija de ea cum am fi avut noi grija de ea....Mi-e dor de tine Bianca, mi-e dor de zambetul tau, de ochii tai mari, de bucuria cu care iti luai jucariile si cautai tot ce fosnea...mi-e dor de tine copilul meu! Mami te iubeste, tati te iubeste...

dupa 3 luni....

Azi i-am facut de 3 luni...in mod normal trebuia sa ii facem saptamana viitoare, de Craciun, dar nu se poate atunci...venisera atat de multi copii la biserica sa ii impartasesca si ma uitam la mamele fericite cum isi tin copii in brate si cum ii impartasesc...si nu vedeam decat cum am dus-o ultima data la biserica inainte de operatie si am impartasit-o, cum a pus-o soacra-mea la icoane, cum intindea mana dupa ele...si nu puteam decat sa plang, sa-l "cert" pe dzeu ca mi-a luat-o, ca nu mi-a lasat-o sa ne bucuram impreuna de tot..stateam si ma gandeam ca la ultima impartasanie am fost toate trei cu ea, eu, mama si soacra..cand a murit eram din nou toate trei...cand treci prin asa ceva inveti sa-ti pretuiesti familia cu adevarat, atunci ii cunosti cum sunt ei...ma asteptam ca sotul meu sa fie cel care va urla, sa fie cel care ii va lua la bataie...dar nu, el era cel care numai zicea nimic, eu eram cea care urlam si imi venea sa ii omor...mama e o fire mai moale, care te lasa mereu sa faci cum crezi tu ca e mai bine, nu isi impune punctul de vedere mereu...daca nu era ea, nu stiu cine era capabil sa o ia pe Bianca acasa de INMl...ne-am plans durerea 48 de ore fara sa o putem vedea, ne--au chemat zi dupa zi si ne ziceau ca ne-o dau acasa si dupa ne ziceau ca nu si ne puneau iar si iar sa completam acte si foi si sa spunem cum era ea...dupa ce-a murit ea, a fost o lupta contra cronometru...a murit miercuri, joi ne-au zis ca ne-o dau din spital. ne-am dus joi la 9 sa o luam. Cand am ajuns, am aflat ca nu o putem lua, era vorba de o moarte suspecta si trebuia ca INML-ul sa-i faca autopsie...alergam cu actele de la spital la parchet, sa facem actele cat mai repede ca sa o luam acasa...ne-au dus-o la INMl, au zis ca vineri dimineata la 9 ne-o dau. Am ajuns acolo la 8, numai puteam astepta, o vroiam acasa...macar atat lucru...nici macar nu ii facusera autopsia, asa ca am asteptat...am asteptat pana la 11.30, cand doctorul legist a iesit si ne-a zis ca ceva s-a intamplat, daca fata mea era bolnava inainte de operatie...am ramas socati, eram foarte obositi, plansesem atat de mult incat numai aveam putere sa mergem...ne-au dat certificatul constatator cu care trebuia sa ne ducem la Parchet si dupa la primarie, fara acte nu o puteam inmormata sambata...fiind vineri, era zi scurta si eram la limita..am alergat de nu stiu cum am ajuns in niciun loc...mama mea a ramas cu Bianca, a ramas sa ne-o imbrace, a ramas sa-i puna cercelusii, sa o aduca acasa. Cand am ajuns noi acasa cu actele, atunci intrasera si ei pe poarta..am crezut ca o sa lesinam, nu vroiam sa intru in curte, nu puteam sa intru in curte, nu vroiam sa intru in casa, nu vroiam s-o vad acolo...m-am asezat langa ea..a venit tatal meu de la Valcea si a intrat in casa si m-a vazut langa ea..."Oana, ce ne-ai facut Oana"...la inmormatare tata i-a zis o poezie, asa o adormea el mereu, cu cantece si poezii. Stau si scriu si plang, plang de dor si de durere..mi- dor de ea, mi-e dor sa o tin langa mine la piept, mi-e dor sa-i aleg hainutele, mi-e dor sa-i calc hainutele, mi-e dor sa-i prind agrafe in par asortate...Doamne, ai grija de Bianca mea..ai grija de toti acolo!!

Viata si moartea

„Viaţa este un tip de energie determinată şi care determină. De lanaştere până la moarte există în organismul uman diferite tipuri de energie. Singurul tip de energie căruia organismul nu-i poate rezista este energia Razei Morţii. Această rază posedă un voltaj electric foarte înalt. Organismul uman nu poate rezista acestui voltaj. În acelaşi fel în care un fulger poate să distrugă un copac, raza morţii poate să distrugă inevitabil organismul uman. Raza morţii conectează fenomenul morţii cu cel al naşterii. Raza morţii produce descărcări electrice foarte intime şi produce de asemenea o notă cheie care are puterea precisă de a combina genele în ovulul fecundat. Raza morţii reduce organismul uman la elementele sale fundamentale.”

My First Christmas in Heaven

My First Christmas in Heaven
I see the countless
Christmas trees
around the world below
With tiny lights, like Heaven's stars,
reflecting on the snow

The sight is so spectacular,
please wipe away the tear
For I am spending Christmas with
Jesus Christ this year.

I hear the many Christmas songs
that people hold so dear
But the sounds of music can't compare
with the Christmas choir up here.

I have no words to tell you,
the joy their voices bring,
For it is beyond description,
to hear the angels sing.

I know how much you miss me,
I see the pain inside your heart.
But I am not so far away,
We really aren't apart.

So be happy for me, dear ones,
You know I hold you dear.
And be glad I'm spending Christmas
with Jesus Christ this year.

I sent you each a special gift,
from my heavenly home above.
I sent you each a memory
of my undying love.

After all, love is a gift more precious
than pure gold.
It was always most important
in the stories Jesus told.

Please love and keep each other,
as my Father said to do.
I can't count the blessing or love
he has for each of you.

So have a Merry Christmas and
Wipe away that tear
Remember, I am spending Christmas with
Jesus Christ this year.

Bataia de joc a sistemului romanesc

Comisia de malpraxis este o comisie aflata in subordinea Directiei de Sanatate Publica. Aceasta comisie se intalneste benevol, ea fiind neremunerata. Conform statutului acestei comisii, ea ere urmatoare atributii:




CAPITOLUL IV
 Atribuţiile comisiei 


   Art. 10. - Comisia are următoarele atribuţii principale:
a) desemnează, prin tragere la sorţi, din lista judeţeană a experţilor, un grup de experţi sau un
expert, în funcţie de complexitatea cazului, însărcinat cu efectuarea unui raport asupra cazului;
   b) repartizează dosarele cuprinzând documentaţia cazurilor cercetate experţilor desemnaţi,
spre analiză şi evaluare, în vederea efectuării raportului asupra cazurilor respective;
   c) dacă dosarul nu conţine toate documentele necesare în vederea elucidării cazului expertizat,
solicită instituţiilor abilitate, precum şi persoanei care a sesizat comisia prezentarea de
documente şi de informaţii suplimentare referitoare la cazul respectiv;
   d) primeşte de la experţii desemnaţi, în termenul legal, rapoartele cazurilor expertizate;
e) pune la dispoziţia părţilor interesate, la solicitarea scrisă a acestora, o copie a raportului
experţilor şi a documentelor medicale care au stat la baza acestuia;
   f) verifică, înainte de a da curs sesizării, calitatea persoanei care a sesizat comisia, pe baza
următoarelor documente:
   - actul de identitate al persoanei care a făcut sesizarea, atunci când această persoană este
aceeaşi cu persoana considerată victima cazului de malpraxis invocat;
   - documentul din care rezultă dreptul de reprezentare al persoanei care se consideră victima
unui act de malpraxis, atunci când sesizarea este adresată prin reprezentantul legal al acesteia;
   - documente legale din care reiese calitatea de succesor al persoanei decedate ca urmare a
unui act de malpraxis imputabil unei activităţi de prevenţie, diagnostic şi tratament;
   g) emite dispoziţii privind prezentarea de documente, situaţii, informaţii şi audieri solicitate şi
considerate necesare de către experţii desemnaţi, pe parcursul cercetării cazului supus
expertizării;
   h) stabileşte, prin decizie adoptată în maximum 3 luni de la data sesizării, dacă în cauză a fost
sau nu o situaţie de malpraxis;
   i) comunică decizia, în termen de 5 zile calendaristice de la data adoptării, tuturor persoanelor
implicate, inclusiv asigurătorului;
  j) întocmeşte un raport anual detaliat pe care îl prezintă Ministerului Sănătăţii Publice până la
data de 1 februarie a anului următor celui pentru care se întocmeşte acest raport;
   k) ţine evidenţa tuturor sesizărilor adresate comisiei şi monitorizează cazurile de malpraxis
stabilite prin deciziile adoptate;
   l) răspunde de respectarea reglementărilor în vigoare cu privire la asigurarea confidenţialităţii
asupra tuturor informaţiilor care au legătură cu cazurile deduse judecăţii;
   m) alte atribuţii prevăzute de legislaţia în vigoare.


  CAPITOLUL V
 Activitatea comisiei 


   Art. 11. - Comisia se întruneşte în şedinţă la solicitarea preşedintelui, în termen de maximum 3
zile lucrătoare de la data înregistrării sesizării adresate acesteia.
   Art. 12. - Şedinţele comisiei sunt conduse de către preşedinte, iar în lipsa acestuia, de către cei
îndreptăţiţi potrivit dispoziţiilor prezentului regulament.
   Art. 13. - (1) Cvorumul necesar pentru a lua hotărâri valide este de cel puţin trei pătrimi din
numărul membrilor comisiei, iar hotărârile se adoptă cu votul a jumătate plus unu din numărul
membrilor prezenţi.
   (2) În caz de egalitate de voturi, votul preşedintelui sau, în absenţa acestuia, cel al înlocuitorului
de drept care conduce şedinţa comisiei este decisiv.
   (3) În situaţia în care nu este întrunit cvorumul necesar prevăzut la alin. (1), şedinţa se amână
pentru 7 zile calendaristice.
   (4) Hotărârea adoptată este obligatorie pentru toţi membrii comisiei, membrii care au votat
împotrivă şi cei absenţi putându-şi consemna opinia separată în procesul-verbal al şedinţei
respective.
   (5) Membrii comisiei îşi exercită mandatul potrivit legii. Ei răspund pentru activitatea lor în mod
solidar, cu excepţia situaţiei în care au votat împotriva unei hotărâri şi au consemnat opinia
separată în procesul-verbal.
   Art. 14. - Comisia are ştampilă proprie, iar actele acesteia sunt semnate numai de preşedinte.
   Art. 15. - Sediul comisiei este la autoritatea de sănătate publică judeţeană, respectiv a
municipiului Bucureşti.
   Art. 16. - (1) Cheltuielile ocazionate de prezenţa la lucrări a membrilor comisiei se suportă de
fiecare instituţie care are reprezentanţi desemnaţi, aceştia fiind consideraţi în deplasare în interes
de serviciu.
   (2) Celelalte cheltuieli de funcţionare, respectiv pentru rechizite, poştă etc., se suportă de
autoritatea de sănătate publică în care îşi are sediul comisia.
   Art. 17. - Pentru fiecare şedinţă a comisiei se întocmeşte câte un proces-verbal care este
semnat de către toţi membrii prezenţi ai comisiei.
   Art. 18. - (1) După primirea sesizării, comisia verifică dacă autorul acesteia are calitatea
prevăzută de lege, pe baza documentelor menţionate la art. 10 lit. f).
   (2) Dacă în urma analizei documentelor menţionate la art. 10 lit. f) se constată că sesizarea nu
a fost făcută de către persoanele îndreptăţite, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare, comisia
respinge sesizarea ca fiind nefondată şi clasează cazul, comunicând persoanei care a făcut
sesizarea decizia adopată.
   (3) În cazul în care comisia constată împlinirea termenului de prescripţie prevăzut la art. 677 din
Legea nr. 95/2006, cu modificările ulterioare, comisia clasează cazul.
   Art. 19. - După primirea raportului asupra cazului, întocmit de expertul sau grupul de experţi
desemnat, comisia analizează documentul înaintat şi stabileşte, prin decizie, în termen de
maximum 5 zile lucrătoare de la data primirii lui, dacă în cauză a fost sau nu un caz de malpraxis.
   Art. 20. - Decizia se comunică tuturor persoanelor implicate, inclusiv asigurătorului, în termen
de 5 zile calendaristice.
   Art. 21. - (1) Comisia ţine o evidenţă strictă a sesizărilor primite, a documentaţiei aferente
fiecărui caz expertizat, a proceselor-verbale întocmite în cadrul şedinţelor comisiei, a deciziilor
luate, precum şi a altor documente depuse la comisie sau emise de aceasta.
   (2) Documentele menţionate la alin. (1) se arhivează potrivit dispoziţiilor legale în vigoare.    Art. 22. - Pentru îndeplinirea atribuţiilor legale, comisia adoptă hotărâri şi emite decizii, sub
semnătura preşedintelui, cu respectarea dispoziţiilor prezentului regulament.


In urma depuneri unei plangeri in atentia acestei comisii, este solicitat acordul parti vatamate pentru a achita expertii parte. Exista lacune in acest sens, pentru ca se cere acordul fara a mentiona despre cati experti este vorba si despre ce suma va trebui achitata in urma expertizei:




CAPITOLUL VIII
 Experţii 


   Art. 29. - Comisia desemnează, prin tragere la sorţi, din lista judeţeană a experţilor, un grup de
experţi sau un expert, în funcţie de complexitatea cazului, însărcinat cu efectuarea unui raport
asupra cazului.
   Art. 30. - Experţii prevăzuţi la art. 29 au acces la toate documentele medicale aferente cazului,
a căror cercetare o consideră necesară, şi au dreptul de a audia şi de a înregistra depoziţiile
tuturor persoanelor implicate.
   Art. 31. - Experţii întocmesc, în termen de 30 de zile, un raport asupra cazului, pe care îl
înaintează comisiei.
   Art. 32. - (1) Experţii desemnaţi pentru cercetarea cazului sunt obligaţi să păstreze
confidenţialitatea asupra tuturor informaţiilor care au legătură cu cazul respectiv, în condiţiile legii.
   (2) Încălcarea confidenţialităţii de către experţii desemnaţi atrage sancţiuni profesionale şi
administrative, conform dispoziţiilor legale în vigoare.


Nu exista termene clare in redactarea raspunsurilor, nu exista modalitate de penalizare sau tragere la raspundere a acestei comisii in cazul in care partea vatamata are contra-argumnete.

Malpraxisul - o crima pentru care in Romania nu exista decat dreptate divina?!

Ce este malpraxisul ?
Malpraxisul este eroarea profesionala savarsita in exercitarea actului medical sau medicofarmaceutic generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicand raspunderea civila a personalului medical si a furnizorului de produse si servicii medicale, sanitare si farmaceutice .
Desi cazurile de malpraxis sunt la ordinea zilei, in sistemul sanitar functioneaza de minune principiul potrivit caruia „corb la corb nu isi scoate ochii" iar majoritatea medicilor, care se fac vinovati de moartea unor pacienti, scapa basma curata in urma unor anchete care se tergiverseaza cu anii. Potrivit datelor oficiale, in ultimii doi ani, Colegiile Judetene ale Medicilor au inregistrat aproximativ 1000 de dosare de malpraxis, care intr-o proportie covarsitoare, de peste 95%, au fost solutionate in favoarea medicilor. In toate aceste cazuri, viata sau sanatatea unui pacient a costat interdictia de a practica medicina pe o perioada scurta, o mustrare, o amenda sau un vot de blam din partea colegilor.
În 2007, Colegiile Judeţene ale Medicilor au înregistrat 513 dosare, cu medici acuzaţi de comiterea unor greşeli medicale. 436 dintre doctorii reclamaţi nu au fost sancţionaţi, primind din parte Comisiei de Disciplină o uşoară mustrare. Şapte medici au primit interdicţii de a profesa pe o perioadă scurtă, şi doar unul singur a pierdut definitiv dreptul de a practica medicina.  În celelalte cazuri, medicii au fost sancţionaţi doar cu avertismente, voturi de blam sau amenzi.
In 2008 din 288 de dosare înregistrate  la Colegiile Judeţene până la 1 septembrie, 194 au fost soluţionate cu mustrări. Nici unul dintre medicii acuzaţi de pacienţii lor de comiterea unor grave greşeli medicale nu a fost eliminat definitiv din sistemul medical de Colegiul Medicilor. Doar şapte medici au primit interdicţii temporare de a profesa.
In 2009 ,din cele aproximativ 400 de cazuri inregistrate, doar 8 medici au primit interdictia de a profesa pana la 1 an .
Deci...cu alte cuvinte , daca un copil nevinovat e ucis de incompetenta sau indiferenta cu care a fost tratat, medicul vinovat este sanctionat cu o mustrare?Sau un avertisment?Sau un vot de blam? Sau cu o reducere de 10% a salarului pentru o luna?Sau i se ridica dreptul de a profesa o luna, 3 luni, 6 luni ?
Deci atat valoreaza pentru Colegiul Medicilor viata unui copil nevinovat?
Nu sunt toate aceste pedepse de fapt o incurajare a malpraxisului din partea celor care ar trebui sa-l sanctioneze drastic?
Si atunci, noua , oamenilor de rand, pacientilor, ce ne ramane?Sa asteptam dreptatea divina?Sa asteptam ca o persoana care se ascunde dupa un halat alb in timp ce comite o crima sa fie judecat doar de Dumnezeu?
Suntem indreptatiti sa credem ca in Romania malpraxisul este o crima pentru care nu exista decat dreptate divina?
Da...din pacate malpraxisul e crima care indoliaza zi de zi Romania !
Da...malpraxisul e o crima nepedepsita in Romania !
Da...malpraxisul e o crima pentru care in Romania nu exista decat dreptate divina !
De ce ?
Pentru ca malpraxisul nu este pedepsit corespunzator consecintelor...
Pentru ca malpraxisul e incurajat tocmai de cei care ar trebui sa-l sanctioneze aspru...

Doamne pana cand?!

Chiar dacă zi de zi ne lovim de probleme, alegem sa trecem indiferent pe lângă ele..sa zicem ca asa e viata si sa întoarcem spatele, nefiind conștienți ca, poate, dacă cel care a întâmpinat problema anterior ar fi făcut ceva, poate noi, cei de astăzi, nu am mai fi trecut prin ele, sau poate cel ce va fi după noi va fi cruțat... Haideți sa ne trezim la realitate și sa facem ceva...numai fiți indiferenți fata de voi înșivă!

Asumati-va raspunderea! Daca nu pentru mine, nu pentru voi, atunci pentru copii copiilor vostri!

DA eu consider ca nu este bine!
DA eu consider ca nu este drept!
DA eu consider ca trebuie schimbat ceva!
DA eu consider ca trebuie gasite raspunsuri si mai ales raspunderi!

Pentru simplul motiv ca viata NU ESTE DE VANZARE.
Pentru simplul motiv ca dincolo de moarte exista greseala care nu poate sa intoarca NICIODATA viata inapoi.

Ce puteti VOI sa faceti?
Scrieti aici cei care doriti, cei care considerati ca nu este drept. DOAR SCRIETI!
EU consider ca trebuie cineva sa raspunda!
Chiar si acest gest inseamna puterea voastra de opinie.

Nimanui nu-i pasa!

Am trimis ceea ce s-a intamplat cu Bianca la Spitalul Bagdasar catre Camera Deputatilor, pe adresele personale ale deputatilor, trecute pe siteul Camerei...."Am inmormatat-o in ziua in care facea 6 luni, acum ma uit doar la niste poze si le iau in brate. Mi-a ramas doar un teanc de acte, poze si o cruce la cimitir. Nimeni nu vrea sa ma auda, sa imi dea o explicatie. Copilul meu numai este si nici daca cineva va fi gasit vinovat nu mi-o va aduce inapoi, dar alti copii pot sa aiba o sansa reala la viata.

Le sunteti datori copiilor nostri sa aduceti sistemul medical pe linia de plutire! Fara sanatate degeaba avem sau nu avem bani, case sau alte lucruri materiale! Faceti ceva pentru cei ce vor veni dupa noi! Murim inainte de a ne naste!" 

Nu am primit nici macar un raspuns de genul regret, ne pare rau...in schimb ieri dansau si cantau in Senat, 
 nu le pasa de tara noastra nici cat negru sub unghie...Probabil au interpretat ca numai bine, mai putine indemnizatii de platit.

Malpraxis si ucidere din culpa

Împotriva Spitalului Bagdasar Arseni, a conducerii acestuia şi împotriva echipei de medici care, în perioada 20.09.2010 – 29.09.2010, a efectuat analize şi ulterior intervenţia chirurgicală pentru craniostenoza metopică asupra fetiţei mele, Berendei Bianca-Alexandra, decedată la data de 29.09.2010, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de malpraxis şi ucidere din culpă.

Motive:

În data de 20.09.2010, m-am prezentat la spitalul Bagdasar, unde urma a se efectua analize medicale în vederea operării fetiţei mele, Berendei Bianca-Alexandra, în vârstă de 6 luni, pentru craniostenoza metopică – mi s-a indicat că perioada de operare a fetiţei trebuie să fie până la vârsta de 7 luni maxim. Iniţial am fost anunţată că urma să mă internez în data de 20.09.2010 cu fetiţa, însă ulterior mi s-a comunicat că nu o să mai fiu internată în acea zi, pentru că trebuia să facem o serie de analize în urma cărora se decidea data internării. Am primit astfel trimiteri către ORL, Oflamologie şi Radiologie în spital, precum şi indicaţii pentru efectuarea computerului tomograf în afara spitalului pe care le-am achitat din bani personali. O doamnă asistentă a venit şi i-a luat Biancăi sânge în cabinetul domnului doctor curant Iliescu pentru analize şi am plecat ulterior către celelalte cabinete cu indicaţia ca după ce primim rezultatele să ne ducem pe secţie să vorbim cu domnul doctor curant şi să stabilească data de internare.

Am făcut toate consultaţiile, inclusiv computerul tomograf. Aici nu am primit rezultatul imediat, trebuia să aşteptăm în jur de o oră, timp în care am fost pe secţie cu fata pentru a-i da domnului doctor rezultatele obţinute până atunci. Domnul doctor Iliescu nu a vrut să se uite pe ele, a zis că aşteptă să iau şi tomograful pentru a avea tot setul de analize cerut. Am aşteptat rezultatul de la tomograf, după care am revenit şi i-am dat analizele. Fără a se uita pe ele, mi-a spus să venim miercuri dimineaţă pentru internare, fiindcă în acel moment nu erau paturi libere. Miercuri, 22.09.2010, am fost internate pe secţia de Neurochirurgie 1, salonul 108, cu specificarea că în ziua urmatoare- joi, se va efectua operaţia. În cursul zilei de miercuri l-am întrebat personal pe domnul doctor curant Iliescu dacă este nevoie de medicamente pentru operaţie şi mi s-a spus că nu este nevoie decât de Surgifix, restul având în farmacia spitalului.

După vizita de joi dimineaţă (23.09.2010),  mi-a spus că nu o va opera în cursul zilei respective, urmând ca intervenţia să aibă loc în ziua următoare (vineri – 24.09.2010) specificându-mi să nu îi dau să mănânce. Vineri, după vizita de dimineaţă, mi-a spus că nu o poate opera nici în acea zi şi că cel mai bine ar fi să ne ducem acasă peste weekend, să revenim luni, mai ales că în salon erau copii bolnavi şi că în sala de operaţie au ceva probleme – infecţii şi că trebuie sterilizată sala. Am solicitat bilet de învoire sau un alt act doveditor că plecăm din spital, lucru pe care nu l-am primit menţionându-se că nu este nevoie.

Luni, 27.09.2010, ne-am întors în spital, unde nici măcar nu am avut pat până în jurul orei 14.00. Totodată, am fost anunţată să nu îi dau mâncare fetei marţi dimineaţa, pentru că urma să o operăm.  Marţi, 28.09.2010, la ora 9.00, am plecat cu Bianca către sala de operaţie şi în jur de ora 9.30 am părăsit sala, pentru că doctorul anestezist Gheorghiţă să o pregătească  pentru operaţie. În sala de operaţie am observat lucruri cărora nu le-am dat atunci importanţă: era îngrozitor de frig, chiar asistentele mi-au spus să nu dezbrac copilul de hăinuţe. Doctorul anestezist Gheorghiţă a venit în sală, a adus dosarul fetei şi a început să se uite pe analize şi m-a pus să scriu pe o foaie că sunt de acord cu anestezia şi că am luat la cunoştinţă de riscurile ei, cu toate că nu mi s-au spus aceste riscuri. L-am văzut un pic abătut şi l-am întrebat dacă totul este ok… nu  a zis nimic şi am insistat, “domnule doctor, totul va fi ok, nu?!”. Mi-a zis da, aşa trebuie să gândim. (După deces ne-a chemat în birou şi ne-a zis că avea un presentiment vis-a-vis de operaţie, de ce nu l-am întrebat nimic…dar îl întrebasem…). Tot în sala de operaţie am observat că o asistentă a adus o oală mare roşie cu capac pe care scria “sterilizate”, pe care a pus-o pe un reşou cu un singur picior, iar sub el a băgat o cărămidă. Am plecat din sală când au început să o intubeze, spunându-mi că o pregătesc pentru operaţie.

În timpul operaţiei, domnul doctor Gheorghiţă, anestezistul, a ieşit din sală de două ori, prima dată spunându-ne că este nevoie de sânge pentru a salva pacientul şi a doua oară pentru a ne cere Perfalgan şi Novocalmin. Pentru că nu le-am avut, a trebuit să mă duc să le iau.. cu toate că îmi spuseseră că nu este nevoie să am medicamente de nicio natură pentru intervenţie. La ora 14.50, Bianca însoţită de domnul doctor Gheorghiţă şi o asistentă a ieşit din blocul operator pentru a merge la terapie intesivă pentru următoarele 2 ore, pentru că li s-a părut că s-a trezit un pic mai greu din anestezie. Am insistat să rămân cu Bianca la terapie intensivă măcar peste noapte şi astfel am reuşit să rămânem acolo sub observaţie. Domnul doctor Gheorghiţă a venit de mai multe ori să o vadă, dând indicaţii să i se recolteze sânge pentru analize, analize care a spus că erau bune. La vizita de seară a venit şi domnul doctor Rizea, secund la operaţie, care s-a uitat la Bianca. I-am spus că mi se pare că în dren este mult sânge (mi s-a explicat după operaţie că tot sângele ei era în jur de 640 ml, drenul era improvizat dintr-o sticlă goală de zer fiziologic de 500 ml care era aproape jumate plină), dar a zis că este ok. L-am rugat de asemenea să îi schimbe surgifixul, pentru că nu îi stătea pe cap şi rămânea cu operaţia descoperită. În plus, pansamnetul era plin de sînge…a zis că o lasă aşa peste noapte şi în ziua următoare îl va schimba.

Dimineaţa, după vizita medicală, am fost trimise în salon pentru că Bianca se simţea aparent bine, mâncase peste noapte, încercase să se ridice, şi-a scos singură drenul gastric şi se juca. Înainte să vină brancardierul, Bianca a vomitat, am atras atenţia asistentei şi mi s-a spus că nu este nicio problemă. Am întrebat dacă este nevoie să iau eu fişa Biancăi pentru a şti ce tratamnet să-i faca în salon în continuare şi mi s-a spus că o vor trimite ele pe secţie. Astfel, am plecat la salon. Aici i s-a scos drenul şi i s-a schimbat pansamentul. Apoi a mâncat şi s-a culcat. Când s-a trezit, a început să plângă şi am chemat asistenta salonului pentru a-i face un calmant, crezând că o doare, pentru că nu i s-a dat niciun calmant sau antibiotic de la 00.00. Când a venit m-a întrebat dacă am Novocalmin şi i-am administrat unul. A avut scaun imediat şi a dat afară Novocalminul. Am chemat-o din nou pe asistentă, spunându-i că l-a scos şi că începe să aibă stări de moleşeală. Mi-a cerut Nurofen, i l-am administrat, a pus-o la oxigen şi mi-a zis s-o las liniştită că îşi va reveni, cu toate că ea dădea semne de leşin, avea o transpiraţie rece şi era foarte palidă, că este vorba de o lipotimie – dacă era vorba de lipotimie, de ce nu i s-a aplicat tratamentul corespunzător şi nu s-a căutat cauza care a declanşat această aşa-zisă lipotimie?! După ce aceasta a plecat, Bianca a vomitat şi am anunţat din nou asitenta care mi-a spus să-i administrez alt Novocalmin, fără să vină să se mai uite la ea.

La aproximativ 10 minute au venit doctorii la vizită şi domnul doctor Iliescu a remarcat starea ei, spunând că ceva nu este în regulă. De atunci ne-am plimbat efectiv între secţia de Neurochirurgie, tomograf, secţia de Neurochirurgie iarăşi şi terapie intensivă. Iniţial s-a cerut un tomograf, în urma căruia a spus că Bianca este în regulă, cu toate că ea oscila între stări de leşin şi stări de conştienţă. Înainte de a pleca nu au găsit pompa de oxigen pentru a-i administra oxigen pe drum, după un timp au găsit-o dar am plecat fără ea. Pe drumul înapoi spre salon l-am întrebat pe domnul doctor Rizea, care a fost secund la operaţie şi care ne-a însoţit către salon, despre ce stări de convulsie este vorba (medicii menţionau aceste stări înainte de a pleca către tomograf) şi mi-a spus că este vorba de convulsii epilepsice, dar că totul este sub control. Mă trimiteau să cumpăr Desitin de la farmacie, pentru că ei nu aveau, pentru a o calma. Am avut unul în salon şi i l-au administrat. Când am ajuns în salon au observant că serul fiziologic care era pus la perfuzie nu curge corect, că are bule de aer şi că de aceea nu ajunge la ea calmantul administrat anterior. I se administrase deja 250 ml ser fiziologic, iar asistenta spunea că era deja doza pentru o zi întreagă. I-au administrat intravenos o cantitate de calmant care a fost considerată ca fiind rămasă neadministrată prin perfuzie.

Atunci domnul doctor Iliescu a venit vorbind la telefon cu cineva căruia îi dădea explicaţii despre greutatea şi starea fetiţei mele. Bianca a început să se încleşteze, buzele să se învineţească şi atunci au luat-o în braţe şi au fugit cu ea către terapie intensivă, care se afla  la o distanţă foarte mare de salonul în care eram internate. Intrase deja în stop respirator şi în loc să se încerce o resuscitare prin respiraţie gură la gură, am străbătut un drum de 4-6 minute, timp în care oricum creierul suferea leziuni iremediabile. Când am ajuns la terapie intensivă cu Bianca mi-au comunicat că este în stop respirator. Au încercat să o resusciteze, dar nu au reuşit. Nu găseau padelele, nu ştiau unde sunt. Resuscitatrea manuala s-a făcut cu toată mâna, presiunea exercitată fiind foarte mare. Au pus un regitru sub ea după mai bine de 15 minute de resuscitare manuală, iar padelele au început să le caute după mai bine de 30 minute…oricum nu ştiau unde sunt… În jur orei 14.00,  pe 29.09.2010, au declarat decesul. Ulterior am aflat, în urma autopsiei, impusă prin lege, că Bianca a decedat din cauza unei pneumonii interstiţiale cu pleurezie parapneumonică, care nu a fost descoperită de către echipa de medici înainte şi/sau după operaţie.

Consider că spitalul şi echipa de medici sunt vinovaţi de decesul Biancăi, întrucât nu îmi pot explica cum aceştia au efectuat o operaţie atât de complexă pe baza unor investigaţii şi analize  incomplete, efectuate cu mai mult de o săptămână înainte de data intervenţiei chirurgicale. Mi se pare inadmisibil faptul că spitalul  nu deţinea medicamentele necesare pentru o astfel de operaţie, programată anterior. Totodată, neresuscitarea la timp, distanţele mari între salonul în care am fost internată,  tomograf şi salonul de terapie intersivă au făcut să se piardă minute preţioase în care poate s-ar fi putut salva viaţa Biancăi. Menţionez că după deces am dorit o discuţie cu domnul doctor Ciurea, şeful de secţie, care mi-a spus “Uitaţi-va în ochii mei, eu la 3 minute de când am văzut că fiicei dumneavoastra i s-a făcut rău, am părăsit spitalul”. Din aceeaşi dorinţă de a afla ce s-a întâmplat, am discutat şi cu managerul spitalului, domnul doctor Gorgan, care mi-a spus că cel mai bine era dacă copilul meu se năştea sănătos….

Solicit investigarea şi tragerea la răspundere a celor care se fac vinovaţi de decesul copilului meu.

Solicit reevaluarea spitalului din următoarele motive:

• Paturile nu sunt corespunzătoare vârstei copiilor, la sugari sunt oferite paturi fără suport pe părţi, iar la vizitele medicale mamele, în calitate de îngrijitor, li se cere să părăsească saloanele fără copii şi să-i lase în paturi nesupravegheaţi, multe paturi fiind libere pe ambele părţi, astfel existând pericolul ca unii copii să cadă din pat.

• La revenirea din permisia acordată de doctori – fără bilet de învoire – pacientul internat este obligat să stea în salon fără pat şi să aştepte cu copilul în braţe şi cu bagaje eliberarea unui pat.

• Nu există camere pentru pansamente şi tratamente curente, acestea se efectuează în saloanele unde sunt internaţi pacienţii, în paturile care sunt libere, pe lenjerii care nici nu au fost schimbate anterior sau în cabinetul asistentelor pe o canapea unde doamnele asistente stau cu fundul în restul timpului.

• Curăţenia în saloane este făcută doar înainte de vizita doctorilor şi atunci mai întâi se analizează vizual de către personal dacă pare curat şi dacă chiar este nevoie. Sunt zile în care nu se mătură, zile în care doar se mătură, fără a se spăla pe jos.

• Necesarul pentru intervenţii în situaţii de urgenţă şi susţinerea funcţiilor vitale nu este la îndemana personalului, nici măcar nu se ştie unde este pus, se pierde timp vital cu căutarea lui şi după găsirea lui nu se utilizează.

• Nu există medicamente pentru situaţii de urgenţă, părinţii sau însoţitorii copiilor sunt trimişi să cumpere de la farmacii.

• Resuscitarea nu se începe imediat după intrarea în stop respirator, se preferă ducerea pacienţilor în braţe până la terapie intensivă, astfel pierzându-se minute preţioase.

• Paturile-cărucior pe care sunt transportaţi pacientii sunt foarte vechi, prezentând urme de rugină.

• Evaluarea pacienţilor se face evaziv, se analizează doar partea care a fost supusă operaţiei, nu se analizează pacientul per total.

• Personalul medical fumează în incinta spitalului, chiar la capătul unui salon de copii sugari.

• Nu există sistem de sterilizare propriu pentru biberoane şi lenjerie, bucătărie de lapte specializată pentru nou-născuţi.

• Pacienţii, indiferent de vârstă, după operaţii sunt duşi direct în saloanele din secţie.

• Asistentele nu trec să ia nici măcar temperatura pacienţilor după intervenţii.

• Asistentele trebuie rugate chiar şi de câteva ori să vină să se uite la pacienţi.

• Distanţa dintre saloane şi terapie intensivă este foarte mare, drumul fiind anevoios, cu holuri pe care se desfăşoară lucrări de modernizare.

• Grupurile sanitare nu sunt dotate cu apă caldă, igienizarea lor se face defectuos, sacii de gunoi nu sunt duşi chiar dacă sunt plini.

• Cum este posibil ca într-o sală de operaţii sterilizarea să se facă în oale pentru mâncare, puse pe reşou?