dupa 3 luni....

Azi i-am facut de 3 luni...in mod normal trebuia sa ii facem saptamana viitoare, de Craciun, dar nu se poate atunci...venisera atat de multi copii la biserica sa ii impartasesca si ma uitam la mamele fericite cum isi tin copii in brate si cum ii impartasesc...si nu vedeam decat cum am dus-o ultima data la biserica inainte de operatie si am impartasit-o, cum a pus-o soacra-mea la icoane, cum intindea mana dupa ele...si nu puteam decat sa plang, sa-l "cert" pe dzeu ca mi-a luat-o, ca nu mi-a lasat-o sa ne bucuram impreuna de tot..stateam si ma gandeam ca la ultima impartasanie am fost toate trei cu ea, eu, mama si soacra..cand a murit eram din nou toate trei...cand treci prin asa ceva inveti sa-ti pretuiesti familia cu adevarat, atunci ii cunosti cum sunt ei...ma asteptam ca sotul meu sa fie cel care va urla, sa fie cel care ii va lua la bataie...dar nu, el era cel care numai zicea nimic, eu eram cea care urlam si imi venea sa ii omor...mama e o fire mai moale, care te lasa mereu sa faci cum crezi tu ca e mai bine, nu isi impune punctul de vedere mereu...daca nu era ea, nu stiu cine era capabil sa o ia pe Bianca acasa de INMl...ne-am plans durerea 48 de ore fara sa o putem vedea, ne--au chemat zi dupa zi si ne ziceau ca ne-o dau acasa si dupa ne ziceau ca nu si ne puneau iar si iar sa completam acte si foi si sa spunem cum era ea...dupa ce-a murit ea, a fost o lupta contra cronometru...a murit miercuri, joi ne-au zis ca ne-o dau din spital. ne-am dus joi la 9 sa o luam. Cand am ajuns, am aflat ca nu o putem lua, era vorba de o moarte suspecta si trebuia ca INML-ul sa-i faca autopsie...alergam cu actele de la spital la parchet, sa facem actele cat mai repede ca sa o luam acasa...ne-au dus-o la INMl, au zis ca vineri dimineata la 9 ne-o dau. Am ajuns acolo la 8, numai puteam astepta, o vroiam acasa...macar atat lucru...nici macar nu ii facusera autopsia, asa ca am asteptat...am asteptat pana la 11.30, cand doctorul legist a iesit si ne-a zis ca ceva s-a intamplat, daca fata mea era bolnava inainte de operatie...am ramas socati, eram foarte obositi, plansesem atat de mult incat numai aveam putere sa mergem...ne-au dat certificatul constatator cu care trebuia sa ne ducem la Parchet si dupa la primarie, fara acte nu o puteam inmormata sambata...fiind vineri, era zi scurta si eram la limita..am alergat de nu stiu cum am ajuns in niciun loc...mama mea a ramas cu Bianca, a ramas sa ne-o imbrace, a ramas sa-i puna cercelusii, sa o aduca acasa. Cand am ajuns noi acasa cu actele, atunci intrasera si ei pe poarta..am crezut ca o sa lesinam, nu vroiam sa intru in curte, nu puteam sa intru in curte, nu vroiam sa intru in casa, nu vroiam s-o vad acolo...m-am asezat langa ea..a venit tatal meu de la Valcea si a intrat in casa si m-a vazut langa ea..."Oana, ce ne-ai facut Oana"...la inmormatare tata i-a zis o poezie, asa o adormea el mereu, cu cantece si poezii. Stau si scriu si plang, plang de dor si de durere..mi- dor de ea, mi-e dor sa o tin langa mine la piept, mi-e dor sa-i aleg hainutele, mi-e dor sa-i calc hainutele, mi-e dor sa-i prind agrafe in par asortate...Doamne, ai grija de Bianca mea..ai grija de toti acolo!!